Paraclisul Cuviosului Nicodim cel sfintit de la Tismana (CD audio)

	Ascultati fragmente din slujba paraclisului: Flash player se incarca
	Comanda se poate face: Telefonic: 0788.258.894; 0740.590.312; 0252.333048    Prin mail: episcopiaseverinului@yahoo.com Ascultă: Corul Kinonia - Veniţi cu toţii la Tismana Corul Kinonia - Megalinariile Sf. Nicodim

Comenzi on line se pot face prin (click pe sigle pentru comanda):

CD-ul se poate cumpara din : Bucureşti(Librăriile Sophia, Libraria Bizantina, Libraria Evanghelismos, Paraclisul Universitar Sf. Grigorie Palama), Craiova(Magazinele Mercur si Lumina, Biserica Madona Dudu,etc.), Iasi (Librariile Mitropolitane Sf. Cuv. Parascheva"), Sibiu (Librăria Mitropolitană), Timisoara(Catedrala Mitropolitana), Caransebes( Catedrala Episcopala), Alba Iulia(Catedrala Arhiepiscopala), Deva (Catedrala Episcopala), Galati (Libraria Lumina), Arad (Libraria Logos), Manastirile: Tismana, Lainici, Stramba, Bistrita, Prislop si Brancoveni Olt precum si de la majoritatea manastirilor si bisericilor ortodoxe din Mehedinti.

Cd-ul contine o carticica cu textul paraclisului Sf. Nicodim.

Cu o origine controversată, ce oscilează între rădăcinile sârbeşti, valahe şi greceşti, Preacuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Nicodim, Sfinţitul Arhimandrit, cel din Lavra Sfintei Mănăstiri Tismana, s-a născut, după cele mai multe ipoteze, în localitatea Prilep din sudul Dunării (Macedonia Sârbească), în jurul anului 1310. În sânul familiei are parte de o educaţie aleasă, atât referitor la ştiinţele vremii, dar mai cu seamă în ceea ce priveşte latura sa spirituală. Astfel, în preajma vârstei de 16 ani părăseşte casa părintească şi pleacă în Sfântul Munte Athos cu un grup de monahi sârbi. Aici uceniceşte trei ani în Mănăstirea Hilandar, ctitorie a Sfinţilor sârbi Simeon şi Sava, fiind apoi tuns în monahism, hirotonit diacon şi, în cele din urmă, preot. Dată fiind râvna sa pentru cele sfinte şi arătându-se un neobosit şi înţelept cercetător al Sfintelor Scripturi, atât în limba slavonă, cât şi în cea greacă, a fost ales ca egumen de către părinţii mănăstirii, împotriva voii sale, după trecerea la Domnul a înaintaşului său.Atunci când pe tronul Serbiei a venit împărat cneazul Lazăr, considerat a fi văr cu Sfântul, acesta din urmă este trimis la Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, mijlocind şi reuşind să obţină ridicarea anatemei sub care se afla poporul sârb. Întors în Serbia, Sfântul Nicodim află planurile vărului său de a-l aşeza ca arhipăstor al Bisericii poporului sârb, şi, nedorindu-i acest lucru, ia drumul sihăstriei prin ţinuturile Cladovei, construind mai multe mănăstiri.      În jurul anului 1370, trece Dunărea în Ţara Ungrovlahiei, prin dreptul localităţii Orşova, începând şirul de nestemate monahale valahe cu construcţia Sfintei Mănăstiri Vodiţa, prima sa ctitorie. Pe firmamentul monahal al Olteniei, documente palpabile sau care ţin de tradiţie îi atribuie Sfântului Nicodim Mănăstirile Mraconia, Topolniţa, Coşuştea-Crivelnic, Gura Motrului, Corcova, Vişina, Tismana şi, dincolo de munţi, Prislop. Dintre toate acestea, cea mai strălucitoare rămâne Mănăstirea Tismana, locul unde Sfântul şi-a petrecut cea mai mare parte din anii săi de monahism valah şi de unde a fost chemat de Domnul la Sine în cea de-a doua zi a Praznicului Întrupării Sale, din anul 1406. După o viaţă sfântă pe altarul slujirii neîncetate, încununată de laurii facerii de minuni, Sfântul Nicodim de la Tismana s-a bucurat de o cinstire neîntreruptă în rândul a zeci de generaţii, de-a lungul celor aproximativ 550 de ani care separă naşterea sa în ceruri de canonizarea sa oficială în Biserica Ortodoxă Română, din anul 1955.Îndeplinind toate cele trei condiţii pentru a fi trecut în rândul Sfinţilor (viaţa sfântă, dăruirea cu sfinte moaşte şi cinstirea neîntreruptă în conştiinţa populară), marelui monah Nicodim i s-a atribuit calitatea de “cel Sfinţit” încă din timpul vieţii, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea tipărindu-i-se slujba şi fiind aşezată chiar şi în Mineiul lunii decembrie, începând cu anul 1846 (Mineiul tipărit la Neamţ), Sfântul fiind astfel cinstit în Sfintele lăcaşuri cu mai bine de un secol înaintea canonizării sale.      Făcând referire la Slujba Paraclisului Sfântului Nicodim, aceasta este alcătuită încă de la început, fiind tipărită alături de cele ale Vecerniei (mari şi mici) şi Utreniei, în “Slujba osebită a Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Nicodimu sfinţitulu, celu dinu lavra Sfintei Mânăstiri a Tismeanei”, apărută la Râmnic în anul 1767. Alcătuitorul ei este necunoscut, la început, tipăritura având doar însemnarea: “Acumu întâi tipărită, în zilele luminatului şi preaînvăţatului domn:/Io Alexandru Scarlat Ghica Voievod/Cu blagoslovenia şi osârdia şi cu toată cheltuiala Sfinţii sale iubitoriului/de Dumnezeu Kiru Parthenie episcopulu Râmnic:/În sfânta episcopie a Râmnicului:/la anul de la Hristos 1767/S-au tipărit de popa Kostandinu Tipo(graful).” Acest lucru ne face să credem că slujba a fost alcătuită cu mult mai înainte. Cert este faptul că Paraclisul Sfântului Nicodim nu aparţine Sfântului Calinic de la Cernica, după cum mulţi cred astăzi, acesta doar retipărindu-l în anul 1857, la Bucureşti.        Având ca temelie tipăritura de la 1767 şi îndrumarea Părintelui Arhid. Lect. Univ. Dr. Gabriel Constantin Oprea, precum şi sprijinul ostenitorilor din Sfânta Mânăstire Stavropoleos, prin lucrarea de faţă s-a încercat completarea, potrivirea şi aşezarea pe note a Paraclisului, după regulile tipiconale şi modelele imnografice tradiţionale ale Bisericii noastre Ortodoxe, spre folosul creştinilor şi spre lauda Sfântului Nicodim de la Tismana.        Piesa nr. 18 de pe acest disc,“Veniţi cu toţii la Tismana…” este alcătuită în 2006, cu ocazia împlinirii a 600 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sf. Nicodim, ocrotitorul Olteniei. Versurile sunt alcătuite de Pr. Sever Negrescu şi aşezate pe melodia colindului: “Veniţi cu toţii dimpreună…”, glas 1, după Anton Pann, din culegerea Ierom. Dometie Ionescu.